Fără precedent pentru o mașină de această vechime.
Articol inspirat de la Digitalfoundry
John explică modul în care ray tracing-ul a fost adus pe Sega Saturn, iar curiozitatea și entuziasmul sunt cât se poate de reale!
Ideea sună absurd, dar realizarea este reală: o formă primitivă de ray tracing a fost folosită cu succes pe consola Sega Saturn. Un videoclip a fost postat recent de dezvoltatorul XL2, demonstrând o soluție de iluminare ray-traced rudimentară, dar autentică, în timp real, rulând pe clasica consolă Sega. Șansele ca acest lucru să apară vreodată într-un joc propriu-zis sunt practic zero, însă este o perspectivă fascinantă asupra modului în care hardware-ul de altădată poate, ocazional, să facă imposibilul atunci când este programat de dezvoltatori talentați din era modernă.
Creatorul acestui demo are, fără îndoială, acreditările necesare. XL2 a realizat deja un fel de „port imposibil” – o recreare pe două niveluri a primelor etape din Unreal de la Epic. Acest nou demo de ray tracing este mai degrabă o dovadă de concept. Este vorba despre o singură cameră, iar sistemul RT pare să funcționeze prin verificarea tuturor vârfurilor (vertexilor) prin BSP (BSP fiind o metodă matematică ingenioasă folosită pentru a organiza un mediu 3D într-o structură de tip „arbore” 2D) și prin utilizarea unei părți din ultima lumină dinamică – în acest caz, flacăra armei văzute din perspectivă – ca sursă principală de lumină. Nu există, propriu-zis, lumini statice în scenă: fiecare umbră vizibilă și fiecare schimbare de iluminare sunt generate în timp real prin tehnica RT a lui XL2.
Față de Ray Tracing-ul modern
Desigur, există o diferență uriașă între demo-ul de pe Saturn și componentele ray tracing-ului din jocurile moderne. Nu există normale de suprafață sau atenuare în funcție de distanță, astfel că aspectul general este colțuros și destul de dur. Cu toate acestea, există unele dovezi de denoising de bază: zonele umbrite apar sub forma unor blocuri mari și grosiere pe măsură ce camera se mișcă, scoțând la iveală limitările extreme de eșantionare. Totuși, realitatea este că nimic asemănător cu tehnica prezentată aici nu a fost lansat vreodată într-un joc pentru Saturn pe durata de viață a consolei. Ceea ce s-a realizat aici este fără precedent pentru o mașină de această vechime.
Recenzie: The Berlin Apartment. O aventură narativă ce dezvăluie drame umane în contexte istorice cheie
Noul patch pentru Kingdom Come: Deliverance aduce un upgrade convingător, asemănător versiunii de PC
De ce 60 FPS nu înseamnă mereu fluiditate? Secretul din spatele Frame Pacing-ului.
Vezi videoclipul cu ray tracing realizat de XL2 pentru a observa cum funcționează efectul în timp real pe hardware-ul Saturn.
Și nu poți să nu te întrebi dacă tehnica prezentată aici ar fi putut avea vreun fel de utilizare în jocurile comerciale ale vremii. Iluminarea tradițională a epocii – lightmap-uri pre-calculate și texturi – consuma o cantitate relativ mare de memorie și putea necesita acces frecvent la disc, o povară considerabilă pentru un joc care încărca date de pe CD. Chiar și o soluție de iluminare în timp real puternic simplificată avea potențialul de a economisi memorie și de a reduce citirile de pe disc.
Tehnic, este rezonabil să presupunem că demo-ul se bazează pe ambele procesoare Hitachi SH-2 ale Saturnului și pe ambele procesoare grafice VDP1 și VDP2 – practic o cerință pentru a realiza ceva atât de ambițios pe această consolă. Mașina a fost descrisă de mult timp drept un „loc de joacă pentru programatori” – dificilă, chiar ostilă, dar extrem de satisfăcătoare pentru cei care investesc timp în a-i înțelege arhitectura multi-chip excentrică. În anumite privințe, ea anticipează confortul dezvoltatorilor moderni în a distribui sarcinile între mai multe procesoare, chiar dacă utilizarea corectă a tuturor resurselor sistemului a fost notoriu de dificilă pentru dezvoltatorii vremii.
A vedea Saturnul readus pentru scurt timp în lumina reflectoarelor ne amintește de un punct mai larg: Sega însăși pare reticentă în a celebra ceea ce noi încă considerăm a fi o consolă cu adevărat fantastică, cu o gamă bogată și diversă de jocuri excelente. Alături de Dreamcast, la fel de nedreptățit, există o lipsă de mini-console, relansări retro sau alte încercări de a reaminti o eră eșuată, dar totuși strălucită, din istoria Sega. Aceste console încă rezonează – iar, așa cum demonstrează proiecte precum acesta, Sega Saturn continuă să inspire entuziasm autentic și explorare creativă a configurației sale hardware unice.
