Și nu, nu era un simplu mod sau ceva aruncat pe lângă jocul principal. Era un proiect serios, construit ca un joc de sine stătător, gândit să extindă universul din The Last of Us Part II. Ideea nu era să copieze ce există deja pe piață, ci să vină cu ceva diferit: un multiplayer mai lent, mai tensionat, mai apropiat de supraviețuire decât de shooter-ul clasic.
Din ce s-a tot discutat în ultimii ani, jocul era construit în jurul ideii de comunitate și resurse limitate. Nu era despre cine apasă mai repede pe trăgaci, ci despre decizii, despre cum îți gestionezi echipa și despre cum reacționezi într-o lume ostilă. Practic, părea genul de experiență care putea să iasă din tiparul multiplayerelor generice.
Și aici vine partea care te enervează cu adevărat: proiectul nu era la început. Nu era nici măcar la jumătate. Era, conform celor implicați, cam 80% gata după aproape 7 ani de muncă. Adică exact în punctul în care lucrurile încep să se lege, în care vezi clar ce ai construit și unde duce totul.
E greu de înțeles cum ajungi până acolo și apoi te oprești.
Motivul oficial ține de direcția studioului. Echipa a fost pusă în situația de a alege între acest multiplayer și următorul lor joc single-player. Și au ales varianta pe care o stăpânesc cel mai bine. Din punct de vedere business, probabil are sens. Dar ca jucător, e greu să nu te întrebi dacă nu s-a pierdut ceva important pe drum.
Crimson Desert (PS5) – analiză detaliată: ambiție open-world, libertate mare și un gameplay care își caută echilibrul
Săptămâna 6–12 aprilie aduce un val de jocuri noi pe PlayStation și titluri gratuite pentru abonații PS Plus
Assassin’s Creed Unity primește un patch PS5 – rezultate surprinzătoare după testare
Ce face situația și mai apăsătoare este modul în care s-a luat decizia. Se spune că directorul jocului a aflat că proiectul este anulat cu doar o zi înainte să fie anunțat public. O zi. După ani întregi de muncă. E genul de moment care spune multe despre cât de dură poate fi industria, chiar și pentru studiouri de top.
Și poate cel mai frustrant lucru este că proiectul avea șanse reale. Multiplayerul din primul The Last of Us nu era cel mai mare sau cel mai popular, dar avea ceva special. Era tensionat, calculat, diferit. Iar versiunea asta nouă părea să ducă ideea mult mai departe, cu mai multă ambiție și mai multă profunzime.
Nu vom ști niciodată dacă ar fi fost un succes. Poate da, poate nu. Dar asta nici nu mai contează atât de mult. Ce rămâne este senzația că un joc care putea să aducă ceva nou a dispărut înainte să aibă șansa să existe cu adevărat.
Și uneori, în gaming, nu jocurile proaste sunt cele care te enervează cel mai tare… ci cele care nu mai ajung niciodată să fie lansate.
