Acum, privind în urmă la primul an petrecut cu PlayStation VR2, pot spune cu sinceritate că am avut sentimente destul de amestecate. Pe de o parte, tehnologia în sine m-a impresionat profund, iar saltul față de primul PSVR este uriaș. Pe de altă parte, am rămas cu o senzație de potențial nu pe deplin atins, mai ales în ceea ce privește jocurile. Sunt pentru tehnologia VR.
Ce m-a dat pe spate la PSVR2 în primul an (mai ales venind de la PSVR1):
Trebuie să recunosc, din punct de vedere hardware, PSVR2 este o bijuterie. Și dacă ai avut, ca mine, experiența primului PlayStation VR, diferența este mare. Încă de la configurare, am răsuflat ușurat: un singur cablu USB-C direct în PS5! Am uitat complet de coșmarul acelei unități de procesare externe și de multitudinea de cabluri de la PSVR1. Simplitatea aceasta este un câștig enorm în termeni de confort.
Apoi, tracking-ul. Ah, ce diferență! PSVR2 folosește camere integrate direct în cască (inside-out tracking), eliminând nevoia acelei camere externe PlayStation care la PSVR1 își pierdea adesea “vederea” la controllere în momentele nepotrivite. Acum, mișcările sunt urmărite mult mai precis și natural, fără frustrări.
Din punct de vedere vizual, saltul este remarcabil. Rezoluția este semnificativ mai mare (2000×2040 per ochi față de 960×1080 la PSVR1), ceea ce înseamnă imagini mult mai clare, text mai lizibil și un efect de “screen-door” (acea senzație de a privi printr-o plasă) mult redus. Display-ul OLED, acum și cu suport HDR, oferă culori mult mai vibrante și un contrast superior, cu nuanțe de negru cu adevărat profunde. Câmpul vizual este și el puțin mai larg, contribuind la imersiune.
Și să nu uit de controllerele PSVR2 Sense! Acestea sunt, poate, cel mai mare upgrade față de vechile și adesea imprecisele PlayStation Move. Noile Sense sunt ergonomice, se simt robuste în mână, iar feedback-ul haptic și triggerele adaptive sunt pur și simplu fantastice fiind o moștenire directă a excelentului DualSense. Simți fiecare impact, fiecare textură diferit. Chiar și casca în sine are feedback haptic, adăugând un nou strat de imersiune. Funcții precum passthrough view (să vezi camera fără a da casca jos) și eye tracking-ul (care ajută și la optimizarea performanței prin foveated rendering) sunt alte bonusuri binevenite.
Designul general al căștii mi se pare elegant și surprinzător de confortabil pentru sesiuni mai lungi, iar puterea PS5 din spate permite experiențe VR mult mai complexe și detaliate grafic decât era posibil pe PS4 cu primul PSVR.
Principala mea dezamăgire, și cred că este o opinie împărtășită de mulți, a rămas legată de oferta de jocuri, mai precis de lipsa acelor titluri exclusive, de calibru AAA, care să mă facă să spun “WOW, pentru asta mi-am luat PSVR2!”. Da, am avut parte de câteva experiențe foarte frumoase și de portări reușite (iar unele upgrade-uri de la jocurile PSVR1 la versiuni PSVR2 au fost notabile), dar am simțit constant absența unor producții first-party Sony care să împingă cu adevărat limitele și să demonstreze întregul potențial al acestui hardware.
Multe dintre jocurile bune pe care le-am încercat erau disponibile și pe alte platforme, ceea ce m-a făcut să mă întreb care este, de fapt, asul din mâneca celor de la PlayStation pentru VR. Am tot sperat să văd mai multe francize consacrate de PlayStation primind un tratament VR dedicat și ambițios.
Această situație m-a făcut, pe alocuri, să mă întreb cât de serios este angajamentul Sony pe termen lung pentru PSVR2. Parcă aș fi vrut să văd un flux mai constant de anunțuri și lansări care să mențină entuziasmul la cote înalte, mai ales după un salt tehnologic atât de mare față de predecesorul său. Lipsa compatibilității cu jocurile de pe PSVR1 a fost și ea o mică dezamăgire pentru cei care aveau deja o bibliotecă formată.
Privind retrospectiv la primul an:
Deci, după primul an, bilanțul meu era unul cu lumini și umbre, dar cu un entuziasm clar mai mare datorită saltului tehnologic. PSVR2 m-a convins că este un dispozitiv VR de top, o evoluție fantastică față de PSVR1, capabil de experiențe cu adevărat imersive. Însă, pentru a-și atinge cu adevărat potențialul și pentru a deveni un succes răsunător, simțeam (și încă simt) că are nevoie disperată de mai mult conținut exclusiv și de anvergură care să justifice pe deplin investiția și superioritatea hardware. Era acel moment în care speram ca Sony să apese pedala de accelerație și să ne arate de ce PSVR2 merită un loc de cinste în setup-ul oricărui gamer pasionat de PlayStation.
Mai ales că acum Sony a deblocat accesul ca să fie folosit la calculator.
